Archive for the ‘Terapie NLP’ Category

Trainer Petru Mustățeanu

Petru Mustățeanu este un practician al tehnicilor de inteligență emoțională aplicate în gestionarea litigiilor de familie pe care le instrumentează în calitate de mediator autorizat. Experința în E.Q. a stat la baza recomandării sale ca trainer pentru cursurile de formare continuă ale mediatorilor sau în instuirea volutarilor Crucea Roșie pentru acordare primului ajutor. Totodata este dublu licentiat în management și drept, master în managemet și expert în psihologia maselor prin absolovirea Colegiului Național de Afaceri Interne al Academiei de Poliție Alexandru Ioan Cuza din București.

Curs Inteligența emoțională

Există în fiecare dintre noi o dorință ascunsă de a ști cum să gestionăm emoţiile sau de a înțelege emoțiile celorlalți pentru a trece dincolo de aparențe și a cunoaște la nivel rațional ceea ce se ascunde în enigmaticul domeniu emoțional. Cursul de inteligență emoțională este un curs flexibil, interactiv, căruia participanții îi fac agenda și în care vei afla doar ceea ce vrei să știi!

Trainer Petru Mustățeanu

Cursul de Relationare Eficienta

Intro. Prezentati-ne cursul dvs. Relationare Eficienta (RE)

Cursul de Relationare Eficienta ofera studentilor tehnicile necesare cunoasterii de sine, cunoasterii celor din jur si mijloacele de obtinere a unei relationari eficiente in orice tip de situatie. Structurat in trei module, cursul cuprinde studiul inteligentei emotionalestudiul programarii neurolingvistice, si aplicatii practice.
Potrivit oricarei persoane preocupate de dezvoltarea personala, indiferent de varsta sau nivelul studiilor, Cursul de Relationare Eficienta este un curs aplicat unde studiul teoretic este completat de aplicatii practice, studii de caz, rollplay-uri, astfel incat participantii sa primeasca un curs util si in egala masura placut fara a fi necesar un efort special pentru retinerea si insusirea informatiilor acumulate.
Suportul de curs este unul flexibil care se poate adapta intrebarilor si cerintelor fiecarei grupe, astfel incat cursantii sa primeasca odata cu noile informatii si raspunsurile necesare despre felul in care informatiile accumulate in timpul cursului se pot aplica situatiilor de viata ale fiecarui participant.

1. De ce cursul de RE este important in Dezvoltarea personala si educationala?

Cursul de Relationare Eficienta contine acel plus educational pe care ni-l dorim si pe care asteptam ca scoala sa ni-l ofere fara sa luam in calcul faptul ca sistemul de invatamant a fost gandit sa pregateasca studentul pentru nevoile societatii si mai putin pentru nevoile noastre umane. Omul modern isi doreste ca dupa terminarea studiilor sa devina prosper si sa aiba o relatie apoi o casnicie fericita. In acest timp scoala ne invata sa fim buni ingineri, buni medici, economisti, juristi s.a.m.d.
Cursul de Relationare Eficienta ofera instrumentele prin care ne putem obtine propriile deziderate. Suntem fiinte sociale, iar modalitatea prin care ne putem atinge obiectivele este interactiunea sociala. Cunoscand mijloacele de relationare eficienta devenim persoane apreciate social, iar o buna pozitionare sociala este cheia spre prosperitate sau, de ce nu, spre marea iubire.

2. Care sunt punctele forte ale cursului?

Cursul de Relationare Eficienta este un curs de comunicare dincolo de cuvinte. Asa cum stim, comunicarea verbala reprezinta doar sapte procente din ceea ce comunicam indiferent de situatia contextuala. Cei mai instruiti reusesc sa ridice acest procent pana la 10, maxim 20%. Cum putem controla diferenta de 80-90%, pentru a ne asigura ca transmitem exact ceea ce dorim interlocutorilor nostri, folosind inteligenta emotionala, limbajul trupului, sau tehnici de Programare Neuro-Lingvistica, se invata in cursul de Relationare Eficienta.

3. Care sunt cele trei motive pentru care studentii urmeaza cursul?

Cunostintele acumulate in cursul de Relationare Eficienta se pot aplica la fel de bine in oricare din cele trei situatii.

-Relationare Eficienta in cuplu sau cu scopul de a deveni parte a unui cuplu.
-Relationare Eficienta cu prietenii, colegii, familia, cadrele didactice, superiorii ierarhici etc.
-Relationare Eficienta in Bussines.

4. Cum ne imbunatateste emotional si interior RE?

Relationarea eficienta ne ajuta sa ne intelegem emotiile, sa le controlam si sa le utilizam in proiectele zilnice. Conflictul intre ratiune si emotie ne produce in egala masura disconfort si ineficienta. Cursul de Relationare Eficienta ne ajuta sa intelegem cum ne putem armoniza emotiile cu ratiunea pentru ca impreuna sa slujeasca interselor fiecaruia dintre noi. Echilibrul interior obtinut prin inlaturarea conflictului existential intre emotii si ratiune este terenul cel mai propice pentru constuctia oricarui proiect ulterior.

5. Cum se aplica corect RE in viata de business?

Conceptul de Relationare Eficienta aduce o serie de elemente de noutate in completarea clasicelor tehnici de negociere cu scopul de a optimiza interactiunea umana in viata de business. Ideea de a ne folosi de cuvinte eficiente pentru a obtine un contract avantajos in defavoarea partenerului s-a dovedit a fi una neproductiva pe termen lung. Inainte de a fi reprezentantul unei companii fiecare dintre noi suntem oameni caracterizati atat de idei, cat si de emotii. Daca reusim sa ne folosim ambele valente umane pentru a ne cunoaste partenerii devenim mult mai eficienti atat in procesul de vanzari, cat si in crearea unui brand de incredere.

6. Cum se aplica corect RE in viata personala?

Relationarea eficienta ne demostreaza ca in interactiunile umane matematica are cu totul alte valori decat cele invatate in scoala primara unde unu plus unul era inevitabil egal cu doi. In Relationarea Eficienta, un om plus un om este egal cu valoarea unui om plus valoarea celui de-al doilea om plus valoarea dialogului, a interactiunii dintre cei doi. De aceea o familie se legitimeaza cu doua carti de identitate si cu un certificat de casatorie, prin urmare cu trei documente, chiar daca ei sunt numai doi indivizi.

7. Cum poti aplica invataturile RE pentru a fi mai fericit sau mai împlinit?

Lipsa unei relationari eficiente conduce inevitabil catre singuratate. De la o zi la alta devenim mai reci, mai singuri si uneori mai rai. Stim foarte putine despre colegi, despre vecini, despre persoana iubita iar uneori chiar despre noi insine stim foarte putin. Necunoasterea determina nefericirea. Nu putem iubi ceea ce nu cunoastem. Este adanc sapat in genetica noastra sa ne fie frica de intuneric, de necunoscut si sa iubim lumina, sa ii iubim pe cei pe care ii cunoastem, pe cei cu care avem o Relationare Eficienta.

8. Cum ai putea să servești mai bine scopului vieții tale, prin RE ?

Economia de piata a reusit sa ne transforme pe fiecare dintre noi din oameni in clienti, in subiecte de drept al caror unic scop sa fie acela de a munci pentru a obtine bani pe care apoi sa ii cheltuim pe produsele promovate in reclame, ambalate promitator si asezate cu grija in rafturi. De aceea am ajuns sa iubim obiecte si sa folosim oameni, platind astfel cu propria nefericire, dorinta de a obtine ceea ce nu ne dorim cu adevarat.
Cursul de relationare eficienta de ajuta se redevenim, sa invatam cum sa iubim oamenii si cum sa ii lasam pe cei din jur sa ne iubeasca, detasandu-ne de neinsufletitele obiecte care nu vor mai fi scopul existentei noastre, ci mijloacele ce ne ajuta sa obtinem propria fericire.

Outro. Incheiere si concluzii. 

Dimensiunea sociala a fiecaruia dintre noi poate fi dezvoltata folosind o serie de instrumente prezentate in Cursul de Relationare Eficienta, in urma caruia sa descoperim frumusetea universului uman care ne inconjoara, reusind astfel sa luam de la fiecare ce este mai bun, in acest mod obtinand o lumea mai frumoasa si implicit o viata mai fericita.

Ce este iubirea?

Iubirea este Calea Regală, Calea Supremă. Sinonimia între termeni este perfectă, atâta vreme cât vorbim despre Iubirea faţă de oricine şi orice, iar nu despre limitata afecţiune pentru o persoană (nişte persoane sau lucruri) anume. Iubirea (cu majusculă) înseamnă comunicare cu Universul.

Nimic nou sub soare? Aşa ai putea spune, la o rapidă (pre)judecată. Dar ai avea oare dreptate? Sigur ştii ce înseamnă Iubirea? Facem un test? Bifează, pe textul de mai jos, alegerile tale. La final, calculează de câte ori ai spus: ”Da, aşa ştiu şi eu” şi de câte ori ai spus: ”Nu, chiar nu aş fi văzut lucrurile în felul ăsta”. Ai luat un pix, un creion? Start!

Iubirea este flacăra sufletului

Acea flacără interioară care purifică totul pe unde ”trece”. Iubirea este această fervoare faţă cu Viaţa (macro), cu existenţa proprie, cu îndeletnicirile de zi cu zi, cu familia, prietenii şi cunoştinţele (micro), cu însuşi Creatorul (macro).

Magnetism pur

A iubi înseamnă a atrage obiectul dorinţelor noastre pure şi a-i fermeca – în sensul bun – pe toţi cei care sunt în contact cu noi.

Iubirea poartă semnul plus

Această Forţă a Iubirii sălăşluieşte în gândurile noastre pozitive şi luminoase, în ideile noastre pozitive, în imaginaţia noastră pozitivă, în conştiinţa noastră şi în perceţia evidentă a lucrurilor exterioare şi a lucrurilor interioare.

Un proces continuu de învăţare

Continue reading “Ce este iubirea?” »

N-avem dreptate decat cand ne bucuram

Filozoful Constantin Noica, unul dintre cei mai autentici si insemnati ganditori romani si europeni ai secolului trecut, i-a scris fiului sau, preotul Rafail Noica, la momentul calugaririi, o scrisoare, publicata intr-una dintre revistele vremii. Scris la 1968, textul lui Noica radiografiaza cu precizia unui om de stiinta lumea in care traim si o defineste ca o lume a cunoasterii si nu a iubirii, cum era cea in care pasea fiul sau. Ce m-a impresionat cel mai mult e, insa, o idee pe care filozoful o aduce in discutie: bucuria, pe care o vede ca pe un fel de responsabilitate a fiecarui om fata de propriul sine.

Textul lui Constantin Noica a fost publicat sub titlul “Scrisoare catre Rafail” in penultimul numar aparut din revista “Prodromos” (numar dublu, 8-9 din 1968 ), editata de Paul Miron si Ioan Cusa in Germania Federala si Franta,

Ce poate fi in lumea voastra, dragul meu, ca te-ai gandit sa pleci din ea? Si sunt multi – mi se spune – care se despart de ea, chiar daca nu intra in ordin, ca tine. V-a mahnit peste masura lumea de azi? Ati gasit ca o puteti sluji de dincolo de ea?

Noua, aici, ni se parea ca lumea de azi nu mai poate fi boicotata. Este in ea ceva care urca, si tot ce urca e sacru. Popoarele ies acum, rand pe rand, din boicotul istoriei (cum spusese Blaga despre neamul acesta al nostru) sau ele ies din somn si animalitate. Dobitoacele si firea se primenesc. Ce e cu putinta invadeaza, cu bogatia lui, lumea lui ce este – si omul insusi, care populeaza lumea cu noi si stranii fapturi, este pe cale sa devina o noua faptura, cu inzestrari sporite.

Suna, poate, naiv optimist tot ce-ti spun. Lasa-ma atunci sa spun lucrurile pe limba ta, care mi-e draga si mie.

In limba ta exista o vorba a trecutului care-mi pare, intr-un fel, mai adevarata astazi decat oricare alta. Este cea a lui Augustin, “iubeste si fa ce vrei”. Caci daca iubesti cu adevarat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate ca lumea de azi e uneori smintita pentru ca a despartit pe “fa ce vrei” de “iubeste”. Ea si-a luat toate libertatile si face tot ce-i place; dar nu iubeste intotdeauna. Asa cum artistul modern adesea nu iubeste cuvantul sau materia in care lucreaza si acestea se destrama in irealitate – in timp ce un Brancusi, care-si iubea materia si o mangaia, facea din ea aceea ce trebuie si este – omul modern traieste scandalul libertatilor si al inimii, pentru ca nu sta sub ordo amoris (ordinul iubirii – n.red.).

Sa-i reinvatam dragostea, ai putea spune asadar; si cum orice dragoste adevarata este, pana la urma, dragoste catre Dumnezeu, sa-i restituim credintei. – Dar iata, aici se despart apele.

Vorba lui Augustin este adevarata, dar abia in dezmintirea ei. Astazi nu mai putem spune: iubeste si fa ce vrei. Trebuie sa spunem, cum s-a spus in fapt: cunoaste si fa ce vrei. De vreo trei veacuri asa simte omul modern si nu-i ramane decat sa-si duca vorba pana la capat, asadar sa intre in ordinea cunoasterii.

Cunoasterea a pus intr-adevar pe om in intimitate cu lucrurile – intr-o alta intimitate decat cea magica, mitica ori religioasa – si atunci omul modern incepe sa faca ce-i place. Poate reface substantele anorganice, asa cum reface societatea; sau dubleaza realitatile cu “izotopii” lor si lucreaza asupra acestora ca asupra unei noi lumi. Face tot ce vrea: daca vrea face si arme atomice.

Vei spune: le face, in fapt. Daca ar iubi, nu ar face din astea, si atatea alte nefacute; sa-i redam deci comunitatea de dragoste. – Dar omul de azi nu mai poate sa nu cunoasca. S-a intamplat cu el ceva hotarator; s-a trezit in el o alta neliniste decat cea a inimii. Augustin spunea: cor irrequietum („inima nelinistita”, sintagma ce defineste nelinistea si vesnica nemultumire a omului – nr.red). Omul modern, insa, e insufletit de o mens irrequieta (minte nelinistita – n.red). Comunitatea de dragoste i-a devenit prea putin.

Si ce a iesit din asta? A iesit o lume care nu mai seamana cu cea de pana acum a bunului Dumnezeu. Gandeste-te asa, concret: daca bunul Dumnezeu ar spune astazi unui Noe sa-si pregateasca arca fiindca vine potopul peste rautatea lumii – oare ce ar pune in arca Noe? Ar pune cate o pereche din fiecare soi de vietati? Nu. Ar pune altceva, straniu de tot – cateva sticlute cu acizi nucleici si cateva calculatoare, si cateva pile electrice sau mai stiu eu ce. Bunul Dumnezeu ar intreba: ce sunt astea? Si Noe ar raspunde: ce trebuie pastrat din lumea Ta, Doamne. Si ar putea sa nu se mai urce nici el, Noe, in arca.

Lumea aceasta ne place ori nu, dar e lumea noastra. Si ea ne place undeva, caci e o lume a supunerii, a rabdarii si a infratirii, intre noi si cu lucrurile. Dar nu mai e o lume a dragostei. Este una a cunoasterii.

Stiu, in lumea dragostei se intamplau lucruri adanci de tot: omul se infratea cu oamenii, se infratea cu firea, si putea prelua, in cresterea lui spirituala, pana si materia lipsita de simtire. Citesc cateodata Mineiurile Bisericii Ortodoxe, care-mi plac pentru limba lor romaneasca fara pereche, si gasesc in Mineiul pe septembrie, la ziua lui Simion Stalpnicul, randurile acestea uluitoare: “Cuvioase parinte, de ar avea graiu stalpul, n-ar inceta a vesti durerile, ostenelile si suspinurile tale; insa acela nu el te tinea pe tine, ci mai ales umezindu-l tu, fericite, cu lacrimile tale, ca un pom il tineai”.

Ce minune de gand si de vorba – pentru o fapta dincolo de orice judecata. Dar se intampla ca acum, in lumea cunoasterii, nu omul singuratic si nu cu lacrimile sale, ca un pom totusi tine stalpii lucrurilor si-i preia in cresterea sa.

Este o alta infratire, cu lucrurile si cu oamenii. S-a sfarsit cu lumea aproapelui; este o lume a departelui nostru, cea in care traim si se va trai. Nu e o intamplare ca eu insumi iti scriu de departe, dragul meu, si ca-ti scriu pe departe, nu de-a dreptul, ca si cum ai fi pentru mine doar unul din Rafailii lumii.

Dar nu te dezaprob si nu i-as dezaproba nici pe ceilalti, chiar daca ar fi oaste si biserica, iar nu singurateci. Nu va dezaprob, chiar daca m-as teme ca traiti intr-o lume gata facuta – si care nu mai are ce face.

Pentru ca aveti ce face. Aveti, tocmai pe linia cunoasterii. Fiinta Domnului n-o puteti cunoaste si n-au cunoscut-o nici marii Parinti. Fiinta lucrurilor incearca s-o cunoasca stiinta. Fiinta ca fiinta este de vreo 2500 de ani lotul gandirii filosofice. Fiinta istorica, la randul ei, o cauta iarasi altii (ai citit vreuna din admirabilele carti ale lui Mircea Eliade?).

Voua va e data fiinta omului. E datoria voastra sa spuneti despre om ceva mai adanc si mai adevarat decat pot spune sarmana psihologie sau biata antropologie si biata istorie. Se legasera nadejdi de stiintele acestea, dar nici una din ele n-a putut arunca in om sondele pe care le-a aruncat teologia, candva.

Veti consimti voi sa vedeti in teologie o stiinta a omului? Veti intelege sa faceti din comunitatile voastre de dragoste comunitati de cunoastere? Veti consimti sa nu spuneti nu unei lumi care urca, sau sa spuneti, ca vechii greci, un nu care sa fie mai slab decat da?

Eu nu am a-ti da lectii. Spre capatul vietii, vad ca nu stiu mai nimic. Dar cand ma uit indarat, vad ca e ceva sigur pana si intr-o viata ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate decat atunci cand m-am bucurat. Omul e fiinta care jubileaza. Omul a facut bucuria si a vazut ca era buna.

Dar nu te poti bucura cu adevarat daca nu ai cunoastere, daca nu ai deschidere in lumina, daca oamenii sufera, daca sunt strambatati in jurul tau, daca sunt adevaruri nestiute in jurul tau, daca nu vibrezi de toata bogatia lumii tale, daca nu te desfeti cu joaca asta extraordinara a umanitatii din veacul nostru cu fluizii electrici si cu undele – daca nu stii tot si nu iubesti tot.
Imi vine atunci in minte ca, dincolo de iubire si cunoastere, ba cu ele cu tot, exista o ordo gaudii (ordine a bucuriei – n.red.). Si-ti spun numai: bucura-te si fa ce vrei!

Sursa

Ce isi doresc copiii sa invete ?

Realitatea este că scopul ultim al educaţiei ar trebui să fie fericirea copiilor noştri. Noi învăţasem că aceasta s-ar afla, ca o luminiţă, la capătul unui tunel pe care trebuie să îl străbatem, docili, în muncă şi algoritmi de devenire disciplinată. După ce ne-am făcut mari, am constatat că sunt o mulţime de alte tuneluri în prelungirea primului şi că speranţa noastră de echilibru şi mulţumire se amână indefinibil. Copiii noştri trebuie să fi preluat în celule dezamăgirea şi frustrarea noastră: sunt nerăbdători şi îşi doresc acum recompensele amânate de noi. De asta par şi atât de dificili sau greu de motivat, printre altele. Ei ne semnalează cât de nefericiţi sunt în şcoli: cât de obosiţi, dezinteresaţi şi apatici. Asta trebuie să ne spună ceva despre cum le-am gândit viitorul.

Ştiu o poveste despre o clasă de şcolari, care s-a împărţit în două, la cererea părinţilor. Managerul şcolii le-a făcut pe plac, pentru că mediul privat le-a permis asta. Lucrau iniţial cu o doamnă autoritară, severă, pentru care exerciţiul şi rutina, presiunea psihologică şi competiţia funcţionau, în sensul că toţi copiii păreau angajaţi pe drumul cel bun al cunoaşterii.

Povestea mi-a relatat-o o mamă, dintr-o suflare, alegând intuitiv câteva cuvinte, fără pretenţii  profesioniste: „jumătate dintre noi, părinţii, am cerut să aducă…aşa, o doamnă, ca la şcolile private – mai deschisă la minte şi mai creativă; nu vreau ca băiatul meu să înveţe de frică, nici să se simtă prost când greşeşte. Ne-au adus-o, e totul în regulă acum, băiatul merge cu drag şi învaţă la fel de multe lucruri. Ce mă sperie este că ceilalţi au rămas acolo şi sunt foarte mulţimiţi. Nu înţeleg de ce preferă să îşi chinuie copiii.”

O altă mamă îmi scrie : „ Părinţii de care sunt înconjurată sunt susţinători declaraţi ai sistemului de învatamant actual. Îi simt de parcă, daca aş deschide gura să le spun că ai noştri copii pot învăţa şi altfel – că nu notele îi definesc, nu e firesc să primeasca buline, că nu e firesc să primeasca laude şi calificative la nivel de clasă…şi multe, multe altele – aş fi probabil ca în ţările unde încă se practică pedeapsa cu moartea prin lovituri cu pietrele…”

Recunosc că şi eu am resimţit genul acesta de reacţie, absolut vehement şi cu ochii închişi, atunci când vorbim oamenilor despre schimbare şi alternative. M-am întrebat de ce coexistă două mentalităţi atât de opuse, de la generaţii care, în principiu, au aceeaşi vârstă şi o educaţie. Pe de o parte, părinţii care îşi doresc disciplina impusă extern, copii teleghidaţi muncitoreşte, dependenţi de note şi validări „de la centru”; pe de alta, părinţii care îşi vor copiii câştigaţi de şcoală, motivaţi intrinsec, fără frici şi dorinţa doar de a mulţumi pe alţii. Aceeaşi mamă întreabă: „ce pot face eu ca părinte să îmi sprijin copilul să se dezvolte armonios, să nu îşi piardă curiozitatea nativă, dorinţa de a învăţa lucuri noi, să nu obosească pe drum?”

Cât timp există două tabere atât de distanţate ideologic, e greu să aduci schimbarea în educaţie. Deşi se semnalează pe toate fronturile nereguli grave pe care, în principiu, cu toţii le recunoaştem – manuale proaste, programe încărcate, profesori incompetenţi, birocraţie, corupţie – o bună parte dintre părinţii români cred în educaţia românească şi chiar o pun înaintea ţărilor unde, de altfel, ne place să fugim în vacanţe, ca să interacţionăm cu oameni mai civilizaţi. Continue reading “Ce isi doresc copiii sa invete ?” »

Cele mai frumoase citate despre iubire

„Te iubesc nu doar pentru ceea ce esti, ci si pentru ceea ce sunt eu cand sunt in preajma ta.” (Roy Croft)

„Cand iubim, intotdeauna ne straduim sa devenim mai buni. Cand ne straduim sa devenim mai buni decat suntem, totul in jurul nostru devine mai bun.” (Paulo Coelho)

„Nu iubesti pe cineva pentru ca este perfect, il iubesti in ciuda faptului ca nu este.” (Jodi Picoult)

„Indiferent din ce sunt facute sufletele noastre, al meu si al lui sunt la fel.” (Emily Bronte)

„Daca as fi avut o floare pentru fiecare moment in care m-am gandit la tine, as putea sa ma plimb prin propria mea gradina pentru totdeauna.” (Alfred Tennyson)

”Caut persoanele care sa ma iubeasca nu in ciuda defectelor si vulnerabilitatii mele, ci datorita lor. Caut prietenii care imi sunt alaturi si inoata impreuna cu mine spre adancimi.” (Brene Brown)

”Iubeste-ma cand o merit cel mai putin, caci atunci am cea mai mare nevoie.” (proverb chinezesc)

„Suntem cu totii putin ciudati. Si viata este putin ciudata. Iar cand intalnim pe cineva a carui ciudatenie este compatibila cu a noastra, creem cu el o conexiune si o ciudatenie mutual satisfacatoare pe care o numim dragoste. Dragoste adevarata.” (Robert Fulghum)

„Pentru noi doi, acasa nu este un loc. Este o persoana. Si suntem in sfarsit acasa.” (Stephanie Perkins)

„Nu mi-a ridicat nimeni un monument, iar numele meu va fi in curand uitat. Dar am iubit din tot sufletul si din toata inima, iar pentru mine asta a fost intotdeauna de ajuns.” (Nicholas Sparks)

„Daca tu esti o pasare, sunt si eu o pasare.” (If you’re a bird, I’m a bird) (The Notebook)

„Nu e nevoie de motiv pentru a iubi.” (Paulo Coelho)

„Te iubesc fără să știu cum sau când sau de unde. Te iubesc pur și simplu, fără complexități sau mândrie; te iubesc pentru că nu știu altă cale…” (Pablo Neruda)

„Acolo unde este dragoste, este viata.” (Mahatma Gandhi)

„Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire.” (Osho)

„În iubire, totul se schimbă, toate devin însemnate: dintr-un nimic se naște un colos.” (Tudor Arghezi)

„Să fii iubit de cineva îți dă putere, iar să iubești pe cineva îți dă curaj.” (Lao Tzu) Continue reading “Cele mai frumoase citate despre iubire” »

Darul lor e Iubirea

Iubirea lor s-a nascut cand a fost creat Timpul. Ochii lor se cauta si acum si se asteapta spre trezirea in acelasi ritm al Luminii. Sunt dincolo de intelegere sunt Iubirea.   “Se spune ca la nastere venim cu doua doruri: dorul de Dumnezeu si dorul de celalalt. Perechile divine; inca una din cele mai adanci taine ale universului. Evolutia pe aceasta planeta a fost posibila prin perechea divina si chiar daca astazi sensul s-a pierdut adanc in materie, inca mai sunt perechi, gratie absoluta a Celui Preainalt.

Sunt extrem de rare, ocrotite si deopotriva vanate pentru puterea lor, caci pot transforma o lume. Sentimentele creaza totul cu adevarat! Ce fac perechile la Sfinx? Invata ce sa faca cu Iubirea lor. Ciclul evolutiv incepe acolo; scoala secreta a maestrilor perechi. Sunt activate rand pe rand treptele unei cunoasteri stravechi. Pe urma fiecare afla cine e, de unde si cu ce misiune. E privilegiul perechilor sa fie activate primele ca sa-si amplifice iubirea dupa noul cod al Iubirii.

Sunt 12 perechi si au primit cate o cheie pentru a accesa tema natala a fiecaruia. Perechile divine se pierd in lumina Iubirii, fiecare zambet al lor, naste o floare, fiecare floare curata o bucata din pamant.  Cand se intalnesc pe pamant si au acelasi nivel spiritual este sarbatoare-n cer; Iubirea lor e coloana de lumina intre cer si pamant; curata totul, vindeca totul, iarta totul, regenereaza. Asculta cantecul Iubirii!

Ei imbraca totul cu Iubire, iar si iar, pentru ei e singura lucrare si singurul lucru important.  Rugaciunea lor e Iubirea. Nestiuti, au venit, au invatat cunoasterea ascunsa, de fapt si-au reamintit-o, poate ca si-au trait fiecare viata lui, doar cu dorul dupa celalat si cu viziuni permise numai pentru ca misiunea lor cerea atatea sacrificii. S-au cautat si s-au gasit fara a se gasi de fapt ,dar s-au sustinut constant caci forta lor vine din eternitate. Si s-au intalnit doar la initierile secrete numai pentru a ajuta cu puritatea si forta Iubirii lor la trezire.

Si au rezistat, pentru ca au venit ingerii iubirii si le-au spus fiecaruia:  Iubirea este atuul tau, puterea ta, e haina ta, e lumina ta, e lucrul pe care vor si nu trebuie sa ti-l ia niciodata. Ea trebuie sa fie atat de totala, incat nimeni niciodata sa nu poata interveni ca sa-i modifice coordonatele. Nu lasa intunericul sa-ti umbreasca Iubirea! Trebuie sa intelegi ca se produc perturbari foarte mari cand iesi din aceasta vibratie. Alege doar Iubirea! Continue reading “Darul lor e Iubirea” »

Efectul Gauchais

Ați văzut filmul Focus? Scos recent de la cuptor. Un film ce-l are ca actor principal pe Will Smith! Sunt un cinefil, devorez filme pe bandă rulantă.

Nu sunt un critic de filme, asta să fie clar. Părerea-mi este personală și este exact ca și părerea tipului care vinde ziare și vorbește despre un simpozion. Exact asta e părerea mea, dacă ar citi-o un critic de filme. Egală cu zero.

Băi, mi-a plăcut la nebunie filmul. Începutul e interesant, nu vreau să ofer spoiler pentru cine nu l-a văzut încă. Daaaar cu mare durere în suflet o spun că este previzibil. Foarte previzibil. Cu toate că știam ce o să se întâmple în film, a reușit să mă țină într-un suspans. Până și Will Smith o spune în film: oamenii sunt previzibili. Ei bine, aici îi dau dreptate. Filmele sunt previzibile! Și în plus, un scenariu de genul l-am mai văzut într-un film. Nu mai știu exact cum se numește filmul. Știu că este cu Antonio Banderas și Morgan Freeman. Film frumos și ăla, ce să mai!

M-a deranjat o singură chestie la Focus, ceva ce m-a zgâriat pe creier când am auzit cât de documentat este Will Smith în film, în materie de sociologie. La un moment se face referire la efectul Gauchais. Reacția Gauchais? E prima dată când aud de această reacție și de acest nume, din sociologia pe care o știu eu. Să se fi tradus greșit? Oky, dăm vina pe redactorul care a făcut traducerea. Poate nu a scris bine. Eh, nu mai rămâne decât să ascultăm cum o pronunță Will Smith: Gauché reaction. Wait, what? Dacă mă iau după pronunție e total aiurea. De ce? Pentru că are legătură cu chimia, din câte-mi aduc eu aminte. Și, totuși, la ce vrea să se refere Will Smith? Pentru că nu are nici măcar o legătură cu sociologia când explică din…psihologie. Mind fuck! Sau….nu mai știu eu nimic? Să se fi schimbat psihologia, sociologia? Hmm?! Meh.

Oricum, per total, film bun cu suspans. Merge într-o noapte, ca asta a mea, să-l privești. Din partea mea are un 7. Bine, i-aș da 10…dar par prea copil, este? Mă bucur prea repede, ce-i drept. Trebuie să vezi filmul. TREBUIE! Dacă l-ai văzut…mai uită-te o dată. :))

Sursa:https://arcticass.wordpress.com/2015/03/16/focus-mi-a-placut/#more-414