Archive for the ‘TRAINING N.L.P.’ Category

Adevarul pe care nu multi parinti sunt dispusi sa il accepte

Care e misiunea unui parinte? Sa iubeasca? Sa fie prietenul copilului sau? Sa corecteze? Sa impuna un comportament corect cu autoritate? Sa protejeze? Toate la un loc? N-as sti sa v-o spun si nici textul pe care vi-l propun astazi nu o face. Totusi, cele 12 versuri pe care le citim impreuna imediat au un merit incontestabil: ne pun fata in fata cu un adevar pe care fiecare parinte e tentat, macar o data in viata, sa il treaca cu vederea.

Parintii vin in multe forme: unii sunt excesiv de protectori si risca sa te sufoce de multe ori cu dragostea lor. Unii sunt imposibil de blanzi, sacrifica orice pentru copilul lor si il lasa sa le conduca existenta. Altii iau toate hotararile in locul copiilor – o sa faci asta, o sa inveti asta, o sa te duci la scoala asta, fiind siguri ca stiu care este cel mai bun drum pentru copilul lor si incercand sa impuna acest parcurs corect, cu orice pret.

Nu stim cum e mai bine si, nici daca am sti, n-am avea certitudinea ca am ajunge toti la aceleasi rezultate. Pentru ca nu exista doi copii la fel. Pentru ca orice copil, inainte de a fi copil, este om. Deci imperfect, la fel ca noi si copiii care am fost.

Nu sunt mama. Poate de asta mi se pare mai greu sa fii copil decat sa fii parinte si am rezonat cu ce scria intr-un editorial din octombrie Raluca Ion, editor al ziarului Gandul.

“Mi se pare foarte greu sa fii copil, chiar mai greu decat sa fii parinte, in conditiile in care oamenii mari isi pun atatea sperante in tine si iti lasa tie misiunea de a aduna fragmentele visurilor lor stinse si a face din ele povesti cu happy-end. Mi se pare impovarator sa traiesti sub presiunea comparatiilor, a asteptarilor uriase, a duritatii verbale folosite cu scopul de a motiva. Sa traiesti simtind ca adultii asteapta cumva de la tine propria lor mantuire. Cred ca nu e neaparat gresit, ca, in momentul in care ai un copil, te poti salva de lucrurile care te impovareaza de o viata. Insa nu prin el, ci cu el. Incercand sa vezi lumea prin ochii lui, incercand sa retraiesti totul de la inceput si sa reasezi, pe baze corecte, tot ce propriii tai parinti ori propria experienta de viata te-au invatat gresit”.

Nu stiu cum e sa fii parinte. Dar stiu cum e sa fii copilul cuiva care iti vrea binele cu orice pret. Care, din prea multa dragoste, simte nevoia sa controleze orice aspect al vietii tale, sa te fereasca de orice rau, sa evite orice amar. Care stie de la inceput ce ti-e mai bine si cum ar trebui sa faci. Care e convins ca numai unele sunt alegeri corecte si ti le impune, chiar si atunci cand tu ai vrea sa faci altfel, sa alegi tu pentru tine, chiar daca exista riscul sa gresesti. E reconfortant pentru un copil, credeti-ma din experienta, sa simta ca viata lui este si a lui, ca poate alege si in functie de-i place, nu de ce trebuie, e corect/normal sa faca.

Da. Felul cum ne crestem copiii e o alegere strict personala, iar retetele nu functioneaza niciodata. Pentru ca nu exista doi copii la fel si nici parinti ideali. Un lucru mi se pare mie sigur: oricat te-ai pregati pentru a fi parinte, indiferent de alegerile corecte pe care le vei face in privinta copilului tau, el va creste intotdeauna si se va transforma in ceva ce tu nu poti controla in totalitate. Sunt batalii pe care, oricat ti-ai dori, nu le poti duce in locul lor. Exista rau si suferinta, iar, mai devreme sau mai tarziu, copilul tau tot va trebui sa dea piept cu ele, de unul singur, indiferent cate eforturi faci pentru a le elimina din viata lui.

Chiar daca e copilul tau, nu poti controla tot ce tine de el. Si despre asta vorbeste si Khalil Gibran (1883 – 1931) un poet si  filozof libanez intr-unul dintre eseurile sale, cuprinse in lucrarea “Profetul”, publicata in 1923.

Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele vietii care tanjesc dupa ea insasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu-ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gandurile tale,
Pentru ca ei au propriiile lor ganduri.

Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,
Pe care tu n o poti vizita, nici macar in visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu incerca sa-i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.

Kahlil Gibran, Profetul

 

ursa:http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36295/Adevarul-pe-care-nu-multi-parinti-sunt-dispusi-sa-il-accepte.html

Paradigma egoistă

Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist. (O. Paler)

După ce vei fi acceptat falimentul afectiv, poţi să reîncepi să trăieşti. După ce vei fi reuşit să cobori icoanele idolilor de pe pereţi fără ură şi fără mînie, după ce vei fi acceptat căderea din mirajul idealului în incertitudinea lui “aici şi acum”, după ce vei întoarce din nou oglinda dinspre ceilalţi spre tine, vei începe din nou să-ţi aparţii. Vei scoate adevărul sinelui la iveală, ca pe o batistă curată care să şteargă sudoarea efortului de-a fi oricine altcineva, numai tu însuţi nu. Te vei accepta răsfrînt în privirile altora cu etichetele lor cu tot, fără frică, fără angoasă şi fără a te mai sfărîma fără rost şi fără discernămînt. Vei înţelege că puterea nu stă în schimbarea şi traficarea identităţii proprii doar de dragul şi din moftul cuiva, ci în asumarea eului-aşa-cum-este şi implicarea lui în construcţia unei identităţi sociale rezonabile.

Împăcat cu perspectiva singurătăţii, vei deveni mai sociabil, mai deschis, mai autentic, mai pragmatic. Centrul universului tău se va muta de pe celălalt semnificativ şi de pe sarcina de-ai face mereu pe plac, pe tine şi pe relaţiile şi oamenii din jur şi pe preluarea sinelui în proiectul devenirii confortabile. Împrăştiat şi distrus mai înainte de un şir coerent de dezamăgiri, vei începe să te reconstruieşti ca un puzzle din lucruri aparent nesemnificative sau pe care le priveai drept derizorii, obsedat fiind de comparaţia cu un chip despre un altul pe care ţi l-ai copilit cu închipuiri, iluzii şi speranţe. Vei începe să vezi  tot ceea ce înainte respingeai, dintr-un soi de devotament bolnăvicios faţă de alteritate. Vei deveni egoist, ştiind că altruismul şi-a pierdut obiectul care l-a hrănit cu o otravă dulce prea multă vreme. Asta nu înseamnă că dispreţuieşti, ci că ţi-ai asumat altă formă de a iubi, la pachet cu paleta ei de porniri ciudate. După, cum spuneam, vei reîncepe să-ţi aparţii. Însă numai pe jumătate. Fiindcă jumătate din ecoul tău s-a pierdut în urmă.

Sursa:http://paulet.wordpress.com/2010/11/21/paradigma-egoista/

Programare neuro-lingvistica (NLP)

Programarea neuro-lingvistica sau NLP (eng. Neuro-Lingvistic Programming) cerceteaza structura experientei umane subiective si este o stiinta orientata spre modalitatea in care oamenii gandesc si functioneaza – solutie si proces, mai putin spre cauza comportamentului acestora.

Denumirea acestei discipline provine de la cele trei stiinte care ii stau la baza: programarea computerelor (aici programare in sensul de invatare prin intermediul experientei umane), neurologia si lingvistica.

Programarea neuro-lingvistica a luat nastere in anii `70 in SUA, datorita efortului lingvistului John Ginder si psihologului Richard Bandler de a reuni punctele comune ale marilor psihoterapeuti ai secolului XX, respectiv ale terapiilor dezvoltate de catre acestia: Fritz Perls – terapia gestaltVirginia Satir – psihoterapia de familiesi Milton Erickson – hipnoterapia ericksoniana.

Psihoterapia neuro-lingvistica (NLP) este bazata pe principiul conform caruia fiecare dintre noi reactioneaza mai degraba la lumea pe care si-o construieste din propriile experiente si perceptii, decat la lumea reala, iar fiecare are un model sau o harta unica a lumii. Experientele senzoriale (neurologie) – vaz, auz, simt tactil, gust, miros – trec printr-o serie de filtre interne care eliminao parte a experientei si o distorsioneaza pentru a se conforma asteptarilor hartii lumii, sau cateodata generalizeaza experienta pentru a deduce reguli si tipare ce mai apoi sunt adaugate hartii. Aceasta harta este stocata in minte si trup ca set de experiente – imagini, sunete, sentimente, trairi, arome, gusturi – ce pot fi conectate in tipare (programare). Fiecare experienta este codata pentru a fi categorisita drept placuta sau neplacuta, imaginara sau reala. Codul se realizeaza schimband forma reprezentarii interne – spre exemplu experientele placute sunt amintite in imagini viu colorate si detaliate, iar cele neplacute in imagini mici alb-negru. Tipare utilizate pot afecta echilibrul vietii. Limbajul (comportamentul verbal si nonverbal) determina modul in care o persoana ii influenteaza si comunica cu ceilalti si cu sine (lingvistica); este o modalitate de a eticheta o experienta.

Psihoterapia NLP este o forma scurta de terapie orientata spre indeplinirea obiectivelor si evolutia personala – dezvoltare si schimbare in gandire, comportament si afect, avand o abordare practica a problemelor. In plan terapeutic programarea neuro-lingvistica nu este limitata la anumite simptome sau afectiuni; este eficienta in probleme de relatii interumane, dependente, fobii, tulburari depresive si de anxietate, abuz si traume, probleme de invatare, controlul greutatii corporale, psihologie sportiva, mediul de afaceri (eficienta in comunicare, dezvoltare personala).

Programarea neuro-lingvistica nu inseamna doar rezolvarea problemelor, ci si obtinerea performantei in toate aspectele vietii. NLP studiaza descoperirea tiparelor eficientei in diferite domenii, precum si implementarea si achizitionarea acestor tipare si aptitudini. Criteriile eficientei personale sunt stabilirea unor obiective sau a unor rezultate asteptate, acuitatea senzoriala si flexibilitatea in comportament.

Psihoterapeutul NLP analizeaza modalitatea in care pacientul si-a construit propria harta a lumii. Modelul de schimbare este constituit de incercarea pacientului de a gasi resurse din propriile experiente pentru a le adauga starii sale prezente, pentru a o schimba in bine. Rolul terapeutului este de a facilita acest proces in mod activ. El il ajuta pe pacient sa sa identifice starea la care doreste sa ajunga, sa fie sigur ca aceasta stare este potrivita, apoi sa identifice si sa aplice resursele interne corespunzatoare. Desi procesul de constientizare a starii din prezent poate fi indelungat, procesul de schimbare este mai scurt decat in alte forme de psihoterapie.

Presupozitii sau principii de baza in programarea neuro-lingvistica
•  Harta nu inseamna teritoriu. Cu alte cuvinte, imaginea pe care noi o construim despre lumea inconjuratoare nu este acelasi lucru cu realitatea din jur. Ne raportam la lume prin simturi si o serie intreaga de constructii subiective: idei, presupuneri, amintiri, experiente anterioare, mosteniri educationale, sociale sau familiale. La fel cum o harta nu este insasi teritoriul pe care il reprezinta, imaginea noastra despre lume nu este identica cu realitatea. Pentru o persoana depresiva lumea din jur este impovaratoare si descurajanta, in timp ce o persoana optimista se bucura de tot ce ii ofera viata.

•  Intelesul comunicarii este raspunsul primit. Comunicarea in programarea neuro-lingvistica este un proces dinamic si complex, desfasurat pe canale si planuri multiple. Fiecare persoana (receptor) decodifica mesajul primit prin propriile filtre interne, de acestea depinzand si raspunsul oferit. Raspunsul nu se refera la mesaj, ci la ceea ce receptorul a inteles din acel mesaj. La randul sau emitatorul ofera un mesaj ce depinde de filtrele sale interne si nu coincide intotdeauna cu intentia avuta. Din acest motiv intelesul comunicarii nu este mesajul aflat in intentie, ci raspunsul primit de la celalalt. Daca privim astfel lucrurile, ne putem considera responsabili de reactiile produse de mesajul comunicat si vom incerca sa ne corectam si sa imbunatatim aptitudinea de a exprima conform cu intentia – totodata trebuie sa luam in considerare limbajul paraverbal (tonul vocii) si nonverbal (gesturi, mimica).

•  Comportamentul prezent reprezinta cea mai buna alegere pe care o persoana o are la dispozitie si in spatele oricarui comportament uman exista o intentie buna inconstienta. Comportamentul reflecta experientele si optiunile cunoscute pe care o persoana le are la dispozitie; pentru a schimba un comportament este necesar sa ii punem la dispozitie respectivei persoane mai multe optiuni. Acest principiu porneste de la premisa ca orice persoana dispune de resurse si intentii pozitive.

•  Nu exista esec, exista doar feedback. Fiecare experienta trebuie vazuta ca o oportunitate de invatare si autocorectie. Esecul doar denumeste un rezultat nedorit sau inacceptabil. Persoanele pozitive sunt capabile sa invete din aproape toate situatiile intalnite si rezultatele obtinute, aceasta fiind o caracteristica a oamenilor de succes. Pentru a obtine rezultate pozitive trebuie sa modificam comportamentul.

•  Daca o fiinta umana poate face un lucru, si eu pot face acel lucru. Este vorba de increderea in fortele proprii, dar si de realismul obiectivelor propuse. Pentru a avea succes este esential sa crezi ca poti realiza ce ti-ai propus, apoi sa afli modul in care trebuie sa procedezi.

•  Mintea si corpul fac parte din acelasi sistem cibernetic si se afecteaza unul pe celalalt. Nu se poate face separatie intre minte si trup – modul in care o persoana gandeste afecteaza sentimentele si modul in care o persoana se simte fizic afecteaza gandirea. Perceptiile, gandirea, procesele emotionale, raspunsurile fiziologice si ocmportamentul, toate au loc in acelasi timp. O persoana poate schimba modul in care gandeste schimbandu-si fiziologia sau sentimentele, si invers. Cu alte cuvinte, schimband filtrele, schimbam lumea in care traim.

•  Oamenii beneficiaza de toate resursele pentru a face schimbarile dorite. Dificultatea consta in alegerea resurselor si utilizarea lor in contextul adecvat. Limitele exista doar in mintea noastra.

•  Intrebarea „Cum?” este mai utila decat „De ce?”. „Cum?” duce la aflarea si intelegerea structurii problemei, in schimb „De ce?” scoate la iveala doar justificari si motive, fara a schimba ceva.

•  Legea varietatii necesare. Conform acestei legi din cibernetica, elementul care dispune de cea mai variata gama de optiuni va domina intregul sistem. Cu alte cuvinte persoana cu cea mai mare flexibilitate in comportament va avea succes. Flexibilitatea reprezinta cheia eficientei. Pentru a gasi o solutie trebuie sa incerci mereu variante noi de rezolvare a problemei.

Sursa:http://www.la-psiholog.ro/info/programare-neuro-lingvistica-nlp

Puterea NLP

Ce este NLP?
Unii spun ca NLP este despre convingere – inima conceptului este sa-ti descoperi si sa-ti valorizezi propriile chei pentru dezvoltarea motivatiei si a actiunii.

Altii spun ca NLP este despre limbaj – intelegand prin asta modul în care oamenii folosesc cuvintele pentru a da sens existentei .

Altii spun ca NLP este despre modelare – toate modelele pe care oamenii celebri le folosesc pentru a atinge excelenta pot fi identificate, replicate si utilizate în moduri noi.

O definitie uzuala ar fi ca este o metoda de influentare a comportamentului creierului prin folosirea unui limbaj (programare neuro – lingvistica) precum si a altor tipuri de comunicare (posturi, gesturi etc.), pentru a permite unei persoane sa-si reprogrameze modul in care creierul raspunde la stimuli si sa manifeste comportamente noi si mai eficiente. Programarea Neuro-Lingvistica incorporeaza de multe ori hipnoza si auto-hipnoza pentru a ajuta la realizarea schimbarii dorite.

Dr. Richard Bandler a inventat termenul de Programare Neuro-Lingvistica în anii 1970.
El a scris umatoarea definitie care apare in Oxford English Dictionary:

Programarea Neuro-Lingvistica este un model de comunicare interpersonala care se refera in principal la relatia dintre modelele de comportament de succes si experientele subiective (în special modelele de gandire) care stau la baza lor; totodata este un sistem de terapie alternativa bazat pe aceasta relatie care incearca sa educe oamenii în spiritul unei comunicari eficiente si pune in valoare constiinta de sine pentru a schimba modelele nocive de comportament mental si emotional.

NLP lucreaza cu rezonanta

Oamenii spun de multe ori ca ceva, poate fi orice, rezoneaza cu ei. Mai recent, se utilizeaza si termenii de armonie sau atractie.

Rezonanta este fenomenul fizic prin care, spre exemplu, cantaretii de opera pot sparge un pahar cu vocea lor, motivul pentru care soldatii nu mai marsaluiesc ritmic cand trec peste un pod de lemn sau pentru care Statia Spatiala Internationala a dezvoltat o oscilatie infricosatoare pentru 142 secunde in cadrul unui experiment.

Rezonanta este frecvent utilizata in cele mai bune hipnoterapii, constituid chiar punctul lor de pornire.

Rezonanta este si fundamentul teoriei cuantice.

Se spune ca „esti ceea ce mananci” dar se poate spune si ca aduci in viata ta lucrurile, intamplarile si oamenii cu care rezonezi sau, mai pe surt „cine se-aseamana, se aduna”.

Dac? ai o problema pe care vrei sa o rezolvi sau un proiect important si te simti blocat, viziteaza un loc care te atrage si te inspira – poate fi un loc in natura, o padure, un parc, un muzeu (de arta sau de mineralogie, spre exemplu). Uita de tot si lasa-te in voia lui. Va fi amuzant si fascinant sa descoperi cum, intrand in rezonanta cu locul, imaginatia ta va fi stimulata si vor veni solutiile la care nu te astepti.

REFERINTE:
Dr. Stephen Simpson, http://www.drstephensimpson.com

Sursa:http://adeladobran.ro/wordpress/?p=155