Exista egoism in tantra?

Aceasta este o intrebare cumva bizara la prima vedere de vreme ce daruirea este un capitol amplu in relatia tantrica.
Cred ca un exercitiu de egoism nu strica.

Se spune chiar si in crestinatate ca trebuie sa te iubesti pe tine insuti iar acest fapt tine de egoism ; egoismul azi este prost inteles si rau utilizat. Egoismul sta la baza acelei “dictaturi” a personalitatii in care doar ea si nuai ea este ceva si nimeni altcineva nu mai conteaza.

Cum ar fi daca egoismul s-ar rezuma la ideia de exercitiu si unealta a perfectionarii interioare “ma iubesc prea mult ca sa nu ma manjesc” (i.e.) si nu “ma iubesc pe mine insumi, deci sunt cel mai grozav”. Simtiti diferenta? In primul caz ajungem la demnitate si cumva puritate a entitatii asa cum este ea , in al doilea ajungem la nepasare si lipsa de toleranta fata de semeni.

Dragostea este pentru toti.

Cum poti spune ca iubesti daca nu stii cum este acel lucru, ” a iubi” ?
Invatand sa te iubesti pe tine insuti ajungi sa intelegi valoarea si pretul ei mult mai repede decat daca ai experimenta sa spunem umilinta si gustul ei amar. Experimantand mereu umilinta, nu te faci mai bun ci te inraiesti mai cumplit chiar fara sa vrei.

Iubirea sinelui este o metoda prin care daca reusesti sa te intelegi pe tine insuti cu toate bunele si relele tale esti vindecat/iertat/matuit. Carls G. Jung spunea in ata ordine de idei (citat aproximativ din memorie) :” Invatand sa intelegi umbra tertiilor o vei intelege pe a ta insuti” de unde si acea insanatosire si vindecare a “regelui nebun”.

Oricare ar fi filosofia ideii in sine, contemporan mai pe scurt am putea spune ca daca tu nu te iubesti pe tine si nu te respecti nimeni altcineva nu te va iubi si respecta.

Exista egoism in tantra, atunci cand aleg partenerul, doar eu il aleg, doar eu simt ceeace simt si acest lucru poate fi: favorabil sau nefavorabil lui.

Totul pleaca din interiroul tau catre exterior “ochii vad inima cere” insa decidem cine Da si cine NU, iata acesta obligatie o avempentru ca altminteri am cadea in starea de disponibilitate animalica transformand exercitiul spiritual tantric in ceva “la metru” eventual, super porn.

Acest Da si acel NU tine de raportarea la interiorul nostru, cum suntem noi si ce suntem noi ce ne atrage, ce ne respinge…nu putem fi disponibili doar hormonal aplicand tantra ca o teorie daca in final nu simtim nimic.

Spuneam ca egoismul trebuie sa fie o unealta si un mod ce devine un reper si nu o arma impotriva semenului.

Prea putin egoism duce la depersonalizare, prea mult la egocentrism… acestea sunt extreme , mediana este doar una intre cele doua sa nu te excluzi si sa nu te omiti din ecuatie. Iata despre acest “egoism” este vorba.

La sincer vorbind as dori sa am ce vreau nu ce mi se impune precum nu ce mi se ofera si atunci? Am sa devin putin egoist si am sa ma intreb ce vreau in fapt ca sa pot sa raspund prin accept sau respingere ofertelor primite.

Generatia mea a fost invatata prost “calul de dar, nu se cauta in dinti”, va spun ca martoaga in cauza nu face doi bani oricum iar cine o ofera nu o va face din dorinta pentru ca tu sa evoluezi cumva ci pentru ca a avut comoditatea sa nu se deplaseze pana la abator.

Prefer de mult timp sa nu mai primesc umil tot ce mi se ofera fara a intreba dece, prefer sa sa nu ma placi decat sa nu iti spun ce simt si cum vad, prefer sa ma crezi complicat daca tot nu ai inteles ce iti tranzmit simplu…iata, sunt eu egoist in defavoarea ta?

Sursa:http://322danizvernariu.wordpress.com/2014/10/04/tantric-vertical-exista-egoism-in-tantra/

Comments are closed.