Programare neuro-lingvistica (NLP)

Programarea neuro-lingvistica sau NLP (eng. Neuro-Lingvistic Programming) cerceteaza structura experientei umane subiective si este o stiinta orientata spre modalitatea in care oamenii gandesc si functioneaza – solutie si proces, mai putin spre cauza comportamentului acestora.

Denumirea acestei discipline provine de la cele trei stiinte care ii stau la baza: programarea computerelor (aici programare in sensul de invatare prin intermediul experientei umane), neurologia si lingvistica.

Programarea neuro-lingvistica a luat nastere in anii `70 in SUA, datorita efortului lingvistului John Ginder si psihologului Richard Bandler de a reuni punctele comune ale marilor psihoterapeuti ai secolului XX, respectiv ale terapiilor dezvoltate de catre acestia: Fritz Perls – terapia gestaltVirginia Satir – psihoterapia de familiesi Milton Erickson – hipnoterapia ericksoniana.

Psihoterapia neuro-lingvistica (NLP) este bazata pe principiul conform caruia fiecare dintre noi reactioneaza mai degraba la lumea pe care si-o construieste din propriile experiente si perceptii, decat la lumea reala, iar fiecare are un model sau o harta unica a lumii. Experientele senzoriale (neurologie) – vaz, auz, simt tactil, gust, miros – trec printr-o serie de filtre interne care eliminao parte a experientei si o distorsioneaza pentru a se conforma asteptarilor hartii lumii, sau cateodata generalizeaza experienta pentru a deduce reguli si tipare ce mai apoi sunt adaugate hartii. Aceasta harta este stocata in minte si trup ca set de experiente – imagini, sunete, sentimente, trairi, arome, gusturi – ce pot fi conectate in tipare (programare). Fiecare experienta este codata pentru a fi categorisita drept placuta sau neplacuta, imaginara sau reala. Codul se realizeaza schimband forma reprezentarii interne – spre exemplu experientele placute sunt amintite in imagini viu colorate si detaliate, iar cele neplacute in imagini mici alb-negru. Tipare utilizate pot afecta echilibrul vietii. Limbajul (comportamentul verbal si nonverbal) determina modul in care o persoana ii influenteaza si comunica cu ceilalti si cu sine (lingvistica); este o modalitate de a eticheta o experienta.

Psihoterapia NLP este o forma scurta de terapie orientata spre indeplinirea obiectivelor si evolutia personala – dezvoltare si schimbare in gandire, comportament si afect, avand o abordare practica a problemelor. In plan terapeutic programarea neuro-lingvistica nu este limitata la anumite simptome sau afectiuni; este eficienta in probleme de relatii interumane, dependente, fobii, tulburari depresive si de anxietate, abuz si traume, probleme de invatare, controlul greutatii corporale, psihologie sportiva, mediul de afaceri (eficienta in comunicare, dezvoltare personala).

Programarea neuro-lingvistica nu inseamna doar rezolvarea problemelor, ci si obtinerea performantei in toate aspectele vietii. NLP studiaza descoperirea tiparelor eficientei in diferite domenii, precum si implementarea si achizitionarea acestor tipare si aptitudini. Criteriile eficientei personale sunt stabilirea unor obiective sau a unor rezultate asteptate, acuitatea senzoriala si flexibilitatea in comportament.

Psihoterapeutul NLP analizeaza modalitatea in care pacientul si-a construit propria harta a lumii. Modelul de schimbare este constituit de incercarea pacientului de a gasi resurse din propriile experiente pentru a le adauga starii sale prezente, pentru a o schimba in bine. Rolul terapeutului este de a facilita acest proces in mod activ. El il ajuta pe pacient sa sa identifice starea la care doreste sa ajunga, sa fie sigur ca aceasta stare este potrivita, apoi sa identifice si sa aplice resursele interne corespunzatoare. Desi procesul de constientizare a starii din prezent poate fi indelungat, procesul de schimbare este mai scurt decat in alte forme de psihoterapie.

Presupozitii sau principii de baza in programarea neuro-lingvistica
•  Harta nu inseamna teritoriu. Cu alte cuvinte, imaginea pe care noi o construim despre lumea inconjuratoare nu este acelasi lucru cu realitatea din jur. Ne raportam la lume prin simturi si o serie intreaga de constructii subiective: idei, presupuneri, amintiri, experiente anterioare, mosteniri educationale, sociale sau familiale. La fel cum o harta nu este insasi teritoriul pe care il reprezinta, imaginea noastra despre lume nu este identica cu realitatea. Pentru o persoana depresiva lumea din jur este impovaratoare si descurajanta, in timp ce o persoana optimista se bucura de tot ce ii ofera viata.

•  Intelesul comunicarii este raspunsul primit. Comunicarea in programarea neuro-lingvistica este un proces dinamic si complex, desfasurat pe canale si planuri multiple. Fiecare persoana (receptor) decodifica mesajul primit prin propriile filtre interne, de acestea depinzand si raspunsul oferit. Raspunsul nu se refera la mesaj, ci la ceea ce receptorul a inteles din acel mesaj. La randul sau emitatorul ofera un mesaj ce depinde de filtrele sale interne si nu coincide intotdeauna cu intentia avuta. Din acest motiv intelesul comunicarii nu este mesajul aflat in intentie, ci raspunsul primit de la celalalt. Daca privim astfel lucrurile, ne putem considera responsabili de reactiile produse de mesajul comunicat si vom incerca sa ne corectam si sa imbunatatim aptitudinea de a exprima conform cu intentia – totodata trebuie sa luam in considerare limbajul paraverbal (tonul vocii) si nonverbal (gesturi, mimica).

•  Comportamentul prezent reprezinta cea mai buna alegere pe care o persoana o are la dispozitie si in spatele oricarui comportament uman exista o intentie buna inconstienta. Comportamentul reflecta experientele si optiunile cunoscute pe care o persoana le are la dispozitie; pentru a schimba un comportament este necesar sa ii punem la dispozitie respectivei persoane mai multe optiuni. Acest principiu porneste de la premisa ca orice persoana dispune de resurse si intentii pozitive.

•  Nu exista esec, exista doar feedback. Fiecare experienta trebuie vazuta ca o oportunitate de invatare si autocorectie. Esecul doar denumeste un rezultat nedorit sau inacceptabil. Persoanele pozitive sunt capabile sa invete din aproape toate situatiile intalnite si rezultatele obtinute, aceasta fiind o caracteristica a oamenilor de succes. Pentru a obtine rezultate pozitive trebuie sa modificam comportamentul.

•  Daca o fiinta umana poate face un lucru, si eu pot face acel lucru. Este vorba de increderea in fortele proprii, dar si de realismul obiectivelor propuse. Pentru a avea succes este esential sa crezi ca poti realiza ce ti-ai propus, apoi sa afli modul in care trebuie sa procedezi.

•  Mintea si corpul fac parte din acelasi sistem cibernetic si se afecteaza unul pe celalalt. Nu se poate face separatie intre minte si trup – modul in care o persoana gandeste afecteaza sentimentele si modul in care o persoana se simte fizic afecteaza gandirea. Perceptiile, gandirea, procesele emotionale, raspunsurile fiziologice si ocmportamentul, toate au loc in acelasi timp. O persoana poate schimba modul in care gandeste schimbandu-si fiziologia sau sentimentele, si invers. Cu alte cuvinte, schimband filtrele, schimbam lumea in care traim.

•  Oamenii beneficiaza de toate resursele pentru a face schimbarile dorite. Dificultatea consta in alegerea resurselor si utilizarea lor in contextul adecvat. Limitele exista doar in mintea noastra.

•  Intrebarea „Cum?” este mai utila decat „De ce?”. „Cum?” duce la aflarea si intelegerea structurii problemei, in schimb „De ce?” scoate la iveala doar justificari si motive, fara a schimba ceva.

•  Legea varietatii necesare. Conform acestei legi din cibernetica, elementul care dispune de cea mai variata gama de optiuni va domina intregul sistem. Cu alte cuvinte persoana cu cea mai mare flexibilitate in comportament va avea succes. Flexibilitatea reprezinta cheia eficientei. Pentru a gasi o solutie trebuie sa incerci mereu variante noi de rezolvare a problemei.

Sursa:http://www.la-psiholog.ro/info/programare-neuro-lingvistica-nlp

Comments are closed.