Secretele puterii cuvintelor

Fara îndoiala capacitatea individului de a comunica este o conditie sine qva non a succesului în orice domeniu. Inca de acum mii de ani filosofii si oratorii si-au facut o preocupare primordiala din studierea limbajului pentru a dezvalui secretele în care consta puterea acestuia.
Chiar daca în notiunea de comunicare introducem astazi elementele cum ar fi tonul vocii, gesturile, privirea, a caror importanta este desigur extraordinara, ramane insa neindoielnic faptul ca propozitiile, „trenurile de cuvinte”, constituie linia de forta a comunicarii.
Cuvintele sunt „caramizile” limbajului si în consecinta stapanirea semnificatiei lor este premisa indispensabila pentru oricine are ambitia de a deveni un bun comunicator. V-ati spune fara indoiala ca aceasta nu este o noutate din moment ce fiecare dintre noi, mai ales atunci cand emitem un mesaj scris, acordam desigur o mare atentie în alegerea celor mai potrivite cuvinte pentru ca sa ne putem asigura un maxim de sanse ca destinatarul sa inteleaga ceea ce vrem sa comunicam si sa procedeze în consecinta. Surprinzator insa este faptul ca devenim atat de concentrati în privinta modului în care putem sa folosim cuvintele pentru a-i influenta pe ceilalti, incat intotdeauna uitam de extraordinara lor putere de a ne sugestiona pe noi, cei care aparent le „folosim”. Despre aceasta vreau sa va vorbesc în randurile urmatoare.
Cuvintele… Sunt poate arma cea mai puternica pe care o avem la dispozitie: prin intermediul cuvintelor putem determina pe cineva sa rada sau sa planga, si viseze sau sa sufere, putem aduce unei persoane momente de fericire sau de disperare.
Istoria ne ofera mii de exemple din care rezulta ca în toate timpurile prin intermediul cuvintelor marile personalitati au reusit sa aduca lumea de partea lor, sa schimbe cursul destinului.
Desigur, tot prin intermediul cuvintelor „bine potrivite”, poetii si scriitorii ne-au comunicat vastitatea si extraordinarul mesaj emotional al trairii unui anumit timp, al experientei unei generatii. Cum altfel, decât prin scrierile unora ca Balzac, Tolstoi sau Preda am fi putut „trai” în urma cu secole sau decenii pentru a intelege mai bine ceea ce noi suntem astazi ?
Pentru a incerca sa ne explicam puterea cuvintelor de a transmite experienta si emotia umana, va propun sa plecam de la urmatoarele premise:
– fiecare cuvant este un simbol, sau mai bine zis o sinteza a unei descrieri, care pentru a fi inteles trebuie sa se bucure de o semnificatie impartasita de cel care ne asculta;
– fiecare cuvant este un instrument folosit pentru a face distinctii, pentru a semnaliza o diferenta: cu cat mai bogat este vocabularul cu atat mai bogata este experienta ce poate fi transmisa si viceversa;
– fiecare cuvant aduce cu sine, în afara de sensul propriu, o cantitate de „informatie paralela” despre cel care il foloseste: varsta, profesia, nivelul cultural, poate ideile politice…;
– fiecare cuvant contine o judecâta, o opinie despre obiectul pe care-l descriem;
– fiecare cuvant pentru a fi inteles trebuie sa fie asociat unei imagini mentale si, ca o consecinta, aceasta imagine ne vine în minte de fiecare data cand auzim sau folosim cuvantul respectiv;
– daca un cuvant se refera la o stare emotionala, pentru a fi inteles el trebuie sa fie asociat cu starea respectiva, dar aceasta relatie poate fi parcursa si în sens invers (aceasta constatare sta la baza celor mai puternice tehnici de manipulare oculte, despre care o s? avem ocazia de a vorbi intr-un numar viitor al revistei).
Plecand de la aceste premise, daca suntem de acord ca limbajul alcatuit din cuvinte are o imensa putere asupra receptorului, a celui care asculta, este de mirare faptul ca niciodata nu ne gandim la un lucru de domeniul evidentei: primii care „asculta” cuvintele noastre suntem…chiar noi!!!
Binenteles acest lucru nu este valabil doar în cazul în care emitem vocal un mesaj.
Din momentul în care ne trezim dimineata, punem în functiune un mecanism de gandire bazat de fapt tot pe un model verbal. Putem chiar spune ca, intr-un anumit sens, acest mecanism nu se opreste niciodata pentru ca atunci cand dormim controlul functionarii sale este „pasat” subconstientului. De ce nu ne punem intrebarea: daca anumite cuvinte pot provoca o reactie negativa, o stare neplacuta interlocutorului nostru, care poate fi efectul acestui bombardament, pe care dobandim automatisme verbale il exercitam constant, asupra propriei persoane ? Parerea mea este ca putem vorbi de ceva foarte apropiat unei „spalari a creierului” pe care ne-o autoadministram!
Nu incercam acum o analiza aprofundata a mecanismelor care stau la baza relatiei cuvant/imagine/emotie, dar cred ca veti accepta faptul ca în fond în mintea noastra nu exista nici un lucru „real”, ci doar o descrierea, imaginea pe care o avem asupra acestuia. Sa ne reamintim ca imaginea aceasta este creata tot prin intermediul unor cuvinte si ca fiecare cuvant aduce dupa sine informatii paralele si comunica o stare emotionala.
Astfel ne va deveni probabil clar, de ce anumite fenomene aparent „inexplicabile” le traim foarte des: haideti sa analizam un moment, care sunt cuvintele pe care le folosim cel mai frecvent si sa vedem daca acestea contin informatii despre experienta noastra.
Cat de des folosim cuvinte ca: „esec”, „frustrare”, „problema”, „faliment”, pentru a descrie o situatie de criza? Ganditi-va cat de mult ar diferi evaluarea noastra daca în locul acestora am folosi termeni ca: „sfidare”, „oportunitate”, „experienta” ? Vi se pare ca acesta ar fi numai un mod de a ne juca cu semnificatiile cuvintelor ? Va adresez rugamintea de a asculta cu atentie atunci cand vorbeste un om de succes, un adevarat lider: nu o sa auziti niciodata o astfel de persoana folosind cuvinte ca: „plictiseala”, „renuntare”, „stres”, „oboseala” nici atunci cand vorbeste despre altcineva: pare-se ca aceste cuvinte lipsesc pur si simplu din vocabularul sau.
Ceea ce am vrut sa va transmit este faptul ca pentru a impartasi o emotie sau sensul unui concept, noi efectuam în mod automat conexiunile mentale necesare pentru a-l „simti” în momentul în care este rostit.
De exemplu, pentru a intelege cuvantul „rosu” ne gandim automat la culoarea respectiva, iar pentru a intelege cuvantul „stres” intelectul nostru se plaseaza catre „imaginea” de stres cu tot ceea ce aceasta contine. Este probabil ca ceea ce v-am spus sa nu sune foarte credibil, motiv pentru care va propun sa lasam teoria la o parte si sa facem un experiment:
a) Cautati intre cuvintele pe care le folositi foarte des un numar de trei care contin o judecâta negativa despre obiectul pe care fiecare il descrie; de fiecare data cand aceste cuvinte va vin în minte, incercati sa le schimbati cu altele, mai putin „dure” (vezi lista); cand aceasta schimbare ati realizat-o complet în sensul ca automat folositi alternativa la „duritati”, treceti la o noua serie de trei, si asa mai departe (in general acest proces de „tranzitie” necesita 7-10 zile).
b) inlocuiti trei dintre cuvintele cu semnificatie pozitiva pe care le intrebuintati cel mai des cu altele care sa fie mai „entuziaste”, poate chiar exagerat de pozitive.
Urcand „treptat pe aceasta adevarata scara catre gandirea pozitiva”, ceea ce acum vi se pare poate un joc naiv, daca nu chiar o gluma nesarata, veti constata ca este o realitate. Schimbarea vocabularului obisnuit determina si o schimbare în modul de a gandi, de a simti, de a…trai! Inca doua lucruri:
– uneori suntem tentati sa intram intr-o stare negativa datorita situatiei în care ne aflam. Nu cred insa ca imi puteti da exemple de persoane care au reusit sa depaseasca o situatie dificila lasandu-se prada disperarii…;
– cand am inceput sa invat limba romana lucru care m-a frapat cel mai mult a fost expresia „nu va suparati…” ca mod de a obtine atentia.
Dupa parea mea aceasta explica macar în parte de ce unii sunt enervati de dimineata si pana seara.
Va invit sa folositi o alta constructie de genul: „fiti amabil…” sau „va rog…” si va garantez ca veti obtine o imbunatatire a relatiilor cotidiene…Noroc!
De ce nu inlocuim…cu sau pentru punctul „b”, sa inlocuim… cu furios, agitat, bine, extraordinar, deprimat, obosit, satisfacator, promitator, uimit, mirat, fericit, în al noualea cer, stres, nerabdare, decis, hotarator, dezastru, problema, frumos, splendid, nebun, exuberant, spectaculos, fantastic, gelos, posesiv, innebunit, preocupat, enervant, curios.
Binenteles, acestea sunt doar exemple orientative pentru ca nu am nici o indoiala asupra faptului ca fiecare dintre dumneavoastra, cu putina ambitie, puteti sa gasiti „perechi” mult mai inspirate. Spor la lucru!
Material postat de Serban C.

Comments are closed.