Advertisement

Posts Tagged ‘echilibru’

Inteligenta fara iubire este rece, iar emotia fara inteligenta este naiva

Interviu cu Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive, presedinte al Societatii Internationale de Psihoterapie Pozitiva

De curand, a avut loc in Romania Conferinta de psihoterapie pozitiva, prezidat de insusi fondatorul acesteia, psihiatrul german de origine iraniana, Nossrat Peseschkian. Despre aceasta metoda care aduce din nou la suprafata beneficiile intelepciunii stravechi a vorbit insusi fondatorul.

Ce este de fapt psihoterapia pozitiva si care este diferenta dintre aceasta abordare si celelalte psihoterapii?
Nossrat Peseschkian: Psiho­te­rapia pozitiva nu vrea sa vada lucrurile dintr-un unghi negativ. Psihoterapia pozitiva vine din latinescul „positum“, aspectele pozitive in totalitatea lor. In general, abordarile medicale si cele psihoterapeutice lucreaza mai ales cu tulburarile.

Psihoterapia pozitiva lucreaza cu calitatile pe care le are oricine. Psihoterapia pozitiva are la baza o abordare noua; sa incurajeze pacientul prin cele trei principii ale sale: speranta, echilibru si consiliere. Astfel, calitatile sale vor iesi la iveala si clientul poate sa isi rezolve problema mult mai usor alaturi de tera­peutul sau. Poate sa lucreze mult mai bine alaturi de terapeutul sau. 50% din terapii sunt intrerupte pentru ca pacientul nu este satisfacut de terapie si nici terapeutul de demersul sau alaturi de client. Pentru ca ei privesc spre simptom.

Dar prin intermediul psihoterapiei pozitive clientul poate privi propria problema dintr-un unghi nou. Aceste povesti de intelepciune deschid orizonturi noi. Aceste povestiri ajuta la gasirea posibilitatilor al­ternative de actiune pentru cineva. Asta, daca esti convins, ca terapeut, ca ai in fata nu doar un om care vine cu probleme, ci si cu oportunitati si calitati. Intelepciunea orientala spune ca, daca vrei sa obtii ceva ce nu ai avut, e bine sa faci ceva ce nu ai mai facut inainte.

Multe dintre probleme vin din partea stanga a creierului, adica din cea rati­o­nala. Ei bine, noi incercam sa activam si sa exploatam partea dreapta, adica pe cea emotionala. Intelepciunea orientala spune ca inteligenta fara iubire este rece, iar emotia fara inteligenta este naiva. Cele doua, lucrand impreuna, inseamna intelepciune.

Cunoasteti cazuri de pacienti care s-au simtit mai bine ca rezultat al acestor povesti? Cum lucrau oare in trecut orientalii cu cei care veneau la ei suferind de ceva sau cu vreo dilema?
– Ei bine, povestile de intelepciune jucau un rol crucial. Apoi m-am intrebat eu insumi, dezvoltand aceasta metoda, ce povesti putem folosi pentru dureri de cap, anxietate etc. Gasim vreo cateva… Pentru orice fel de boala, exista cate o poveste potrivita. Clientul se duce cu ea acasa si de obicei i se cere de catre terapeut sa scrie un mic eseu, de trei pagini, despre ceea ce a citit si pe care il va aduce data viitoare. E o sursa de orientare. Clientii vin si spun ca au vorbit cu sotul sau sotia si ca respectivul era atat de incantat, ca a ras si ca a spus aia si aia. Apoi terapeutul il intreaba ce isi imagineaza despre aceasta poveste si cum poate sa foloseasca acea poveste in urmatoarele doua saptamani ale vietii sale cu ratiunea, cu emotiile si apoi cu actiunea. Continue reading “Inteligenta fara iubire este rece, iar emotia fara inteligenta este naiva” »

Cea mai importanta calitate unui coach

Exemplul nu este calea cea mai buna de a influenta pe ceilalti. Este singura. Albert Schweitzer

Articolele despre coaching se inmultesc, si se pare ca s-a declansat o competitie in a furniza definitii despre ce ar trebui sa faca si sa nu faca un coach, ce este si ce nu este coaching-ul, care trebuie si care nu trebuie sa fie tehnicile folosite, care este si nu este parcursul de formare optimal, care este si care nu federatia cea mai buna, s.a.m.d.

Nu adaug vocea mea la acest cor, mai ales ca am recitit articolele mele de anul trecut si nu pot decat sa confirm– cu mai multa forta, daca doriti– ceea ce deja am scris: “un coach este in primul rand un antrenor personal, ce iti permite sa atingi un nivel de performante care ar fi imposibil de atins muncind singur, iar concentrarea asupra performantei si rezultatele concrete sunt cele care definesc munca de coach asa cum o inteleg eu”.
Eventual, pe baza acestei definitii, nu pot sa ascund ca raman foarte sceptic cand vad cat de multa atentie se da la aspectele formale (federatii, parcursuri, procedeuri, ore de formare, s.a.m.d) si cat de putina la ceea ce intr-adevar conteaza, adica ce rezultate obtin intr-adevar clientii care apeleaza la noi.

Adica, ma scuzati daca insist asupra acestui concept, dar daca citesc ca lucrul cel mai important pentru a-ti alege un coach este sa stii din ce federatie face parte si cate ore de formare are, este ca si cum ti-ai alege o melodie verificand din ce asociatie face parte compozitorul si cate ore i-a luat sa o scrie: criteriul acesta mi se pare cat se poate de departe de conceptul meu de Total Quality, si nu ma convinge deloc. Inca o data, tot ce mi se par interesante sunt rezultatele concrete care se obtin, restul fiind palavrageli. Firesc, este o parere strict personala.

Acestea fiind spuse, mi se pune destul de des intrebarea “care este, dupa parerea ta, principala calitate personala pe care trebuie sa o aiba un coach daca vrea sa fie de succes in activitatea lui si sa obtina – tocmai – rezultate de la client?” Continue reading “Cea mai importanta calitate unui coach” »