Advertisement

Posts Tagged ‘inteligenta’

Inteligenta fara iubire este rece, iar emotia fara inteligenta este naiva

Interviu cu Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive, presedinte al Societatii Internationale de Psihoterapie Pozitiva

De curand, a avut loc in Romania Conferinta de psihoterapie pozitiva, prezidat de insusi fondatorul acesteia, psihiatrul german de origine iraniana, Nossrat Peseschkian. Despre aceasta metoda care aduce din nou la suprafata beneficiile intelepciunii stravechi a vorbit insusi fondatorul.

Ce este de fapt psihoterapia pozitiva si care este diferenta dintre aceasta abordare si celelalte psihoterapii?
Nossrat Peseschkian: Psiho­te­rapia pozitiva nu vrea sa vada lucrurile dintr-un unghi negativ. Psihoterapia pozitiva vine din latinescul „positum“, aspectele pozitive in totalitatea lor. In general, abordarile medicale si cele psihoterapeutice lucreaza mai ales cu tulburarile.

Psihoterapia pozitiva lucreaza cu calitatile pe care le are oricine. Psihoterapia pozitiva are la baza o abordare noua; sa incurajeze pacientul prin cele trei principii ale sale: speranta, echilibru si consiliere. Astfel, calitatile sale vor iesi la iveala si clientul poate sa isi rezolve problema mult mai usor alaturi de tera­peutul sau. Poate sa lucreze mult mai bine alaturi de terapeutul sau. 50% din terapii sunt intrerupte pentru ca pacientul nu este satisfacut de terapie si nici terapeutul de demersul sau alaturi de client. Pentru ca ei privesc spre simptom.

Dar prin intermediul psihoterapiei pozitive clientul poate privi propria problema dintr-un unghi nou. Aceste povesti de intelepciune deschid orizonturi noi. Aceste povestiri ajuta la gasirea posibilitatilor al­ternative de actiune pentru cineva. Asta, daca esti convins, ca terapeut, ca ai in fata nu doar un om care vine cu probleme, ci si cu oportunitati si calitati. Intelepciunea orientala spune ca, daca vrei sa obtii ceva ce nu ai avut, e bine sa faci ceva ce nu ai mai facut inainte.

Multe dintre probleme vin din partea stanga a creierului, adica din cea rati­o­nala. Ei bine, noi incercam sa activam si sa exploatam partea dreapta, adica pe cea emotionala. Intelepciunea orientala spune ca inteligenta fara iubire este rece, iar emotia fara inteligenta este naiva. Cele doua, lucrand impreuna, inseamna intelepciune.

Cunoasteti cazuri de pacienti care s-au simtit mai bine ca rezultat al acestor povesti? Cum lucrau oare in trecut orientalii cu cei care veneau la ei suferind de ceva sau cu vreo dilema?
– Ei bine, povestile de intelepciune jucau un rol crucial. Apoi m-am intrebat eu insumi, dezvoltand aceasta metoda, ce povesti putem folosi pentru dureri de cap, anxietate etc. Gasim vreo cateva… Pentru orice fel de boala, exista cate o poveste potrivita. Clientul se duce cu ea acasa si de obicei i se cere de catre terapeut sa scrie un mic eseu, de trei pagini, despre ceea ce a citit si pe care il va aduce data viitoare. E o sursa de orientare. Clientii vin si spun ca au vorbit cu sotul sau sotia si ca respectivul era atat de incantat, ca a ras si ca a spus aia si aia. Apoi terapeutul il intreaba ce isi imagineaza despre aceasta poveste si cum poate sa foloseasca acea poveste in urmatoarele doua saptamani ale vietii sale cu ratiunea, cu emotiile si apoi cu actiunea. Continue reading “Inteligenta fara iubire este rece, iar emotia fara inteligenta este naiva” »

Exista un fel de hipnoza a prostiei

Pe Radu Paraschivescu il stiti din articolele sale sportive. Sau din sportul mintii – scrisul… Din cand in cand, el culege de la altii perle ale prostiei omenesti (si romanesti). Cea mai recenta, Muste pe parbrizul vietii (Humanitas, 2014), e prilej de ras copios. Sau de plans.

Psychologies: Cum ati defini umorul?

Radu Paraschivescu: Puterea de a-i face pe altii sa rada cand tu stii bine ca e de plans.

Pe cine admirati pentru finetea umorului?

R.P.: Pe Livius Ciocarlie. Care, atentie, are o taietura ca gheara de pisica: simti iscalitura abia dupa ce-a plecat „autoarea“.

Cine vi se pare complet lipsit de haz?

R.P.: Lista e lunga de tot. Vreti doar un nume? Poftim, Eugen Nicolicea. Nu, nu, comit inca o nedreptate. Ma grabesc s-o repar: Monica Tatoiu, Victor Ciorbea, Sergiu Andon, Nicoleta Vascan si peste jumatate dintre oamenii care vorbesc la lansarile de carte. Umor la ei cat la ayatolahi!

Ce va intristeaza?

R.P.: Sfarsitul lucrurilor care ar merita sa continue: o poveste, o aventura, o iubire, viata.

Ce va face sa culegeti neobosit perlele? Muste pe parbrizul vietii este o comoara de prostie umana. Va amuza sau va intriga? Continue reading “Exista un fel de hipnoza a prostiei” »

Prostia are o definitie… stiintifica?

Prostia are o definitie… stiintifica? Sau este un atribut cu care ii gratulam pe ceilalti, ca sa ne simtim destepti? Se vede clar prostia in cabinetul unui psihanalist? Iata tot atatea intrebari ludice si serioase deopotriva, pentru psihanalistul Augustin Cambosie.

 

Psychologies: Ce credeti despre prostie si prosti?

Augustin Cambosie: Cred ca este un concept mai complex decat ne dam seama. Pentru ca prostia e cumva necesara. Daca prostia nu exista, nu exista ierarhie intelectuala. Daca am fi toti inteligenti, poate ca am fi murit de mult nimiciti in razboi. Prostia e limita inteligentei si ea trebuie acceptata ca atare. Limita cuiva de a alerga mai repede, de a vorbi intr-o limba straina e acceptata, si asa ar trebui sa se intample si cu prostia… Ea permite crearea unei ierarhii.

Atitudinea societatii fata de extreme, fata de inteligenta si prostia extreme e la fel. Si inteligenta, geniul, ne creaza probleme, si prostia. Prin prostie intelegem ceva amuzant acum. Dar ea poate fi hipofrenie, de origine organica, psihica, genetica, etc. Mai exista un aspect interesant: prostia este un excelent mecanism de aparare. Este foarte solicitant sa fii inteligent tot timpul, competitiv, in varf, performant. Este mai adaptativ, mai economic, sa fii prost.

De la prosti nu avem pretentii, nu le solicitam nimic, nici sa gandeasca, nici sa puna mana pe ceva, pentru ca nu sunt in stare sa gandeasca la ce face acel ceva. Ei au imensul avantaj ca sunt lasati in pace. Astfel ca le este mai bine, nu participa la zbuciumul social. Comunismul a cerut sa impartim cu totii resursele, destepti cu prosti, deopotriva. Iata ca situatia cea mai avantajoasa poate fi adesea de partea lor… Apoi, prostul surprinde mult mai usor decat cel inteligent, daca face ceva de bun-simt.

Noi mai judecam prostia si prin comparatie cu inteligenta, pe care ne-o atribuim numai noua insine, desigur. Ceilalti sunt „prosti“ ca nu ne inteleg, nu sunt de acord cu noi (vezi luptele politice), ei sunt „prosti“ pentru ca nu au acelasi mod de a integra o realitate, de a gasi o solutie, ca noi. Prostia devine un criteriu tot mai subiectiv, ne indepartam de notiunea de „boala“, care e masurabila prin definitie… In boala exista niste grade, ii testezi si vezi cat sunt de prosti.

Noi punem eticheta asta fara evaluari, dupa bunul plac, eticheta de „prost“. Asta ridica narcisismul nostru la rang de decizie. Prostii exista pentru ca noi sa fim destepti. Apoi mai poate fi adaptativ si pentru noi: e mai simplu de dovedit cat de inteligenti suntem in raport cu prostii, decat in raport cu cei destepti.

 

Cum vedem prostia oamenilor inteligenti? Cum vede prostia un psihanalist? Continue reading “Prostia are o definitie… stiintifica?” »