Advertisement

Totul e corect si gresit. Sau nimic nu e corect si nimic nu e gresit

Ce este greseala?

Conform unei definitii gasite in DEX, „GREȘEÁLĂ ~éli f. Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; eroare.”

Am fost crescuti si ghidati in viata pe un traseu care avea ca singure borne si repere: „corect” si „gresit”. Mai intai am primit un set de reguli, norme si principii de „buna” traire si inaintare in viata. Toate lucrurile pareau sa se plimbe intre cele doua borne: corect si gresit. Ba inainte, ba inapoi, ne-am tot plimbat intre ele, nesiguri si cu frica de a nu ne apropia prea mult de „gresit”, stiam ca acolo ne va astepta ceva „rau”. Am facut orice, numai sa avem confirmarea ca suntem pe drumul „bun”, adica suntem cat mai aproape de borna „corect”.

Ascunzand bine propria busola interioara, bunul simt (simtul bun) am imprumutat busolele altora. Au fost oameni care ne-au dat replici ale busolelor lor, care erau replici ale busolelor altora si tot asa. O lista intreaga despre ce se face si ce nu se face, ce e bine si ce nu e bine, ce e drept si ce nu, cum trebuie si cum nu trebuie sa fim. Am adunat multe asemenea reguli si puncte de vedere, din dorinta de a fi cat mai siguri ca nu depasim jumatatea drumului dintre borne inspre „gresit”, ci suntem in siguranta jumatatii „corecte”.

Am tot incercat sa ne reglam mecanismele de gandire dupa altii, sa ajungem la numitorul comun, sa ne imitam si comparam, cu alte cuvinte sa ne asiguram ca ne plimbam cu totii pe aceeasi bucata de drum, intre cele doua borne, si ca nu am depasit cumva marginile si capetele. Putini s-au incumetat sa treaca dincolo de borne sau sa mearga intr-o directie complet diferita, uneori. Si acestia au fost numiti rebeli, inadaptati, inconstienti, in sensul ca „gresesc”. Cand, de fapt, inconstienta este exact nealegerea, ne-experienta proprie. Si, de fapt, nonconformismul inseamna lipsa copierii fara de constienta… de sine.

Chiar si asa, mecanizati, si ascultand de parerile/vocile altora care rasunau in capul nostru, niciodata nu am fost complet siguri ca suntem pe drumul bun, iar frica si nesiguranta s-au amplificat cu fiecare alta regula adaugata pe drum. Oricate confirmari am fi primit, oricat de mult ne-am fi straduit sa ne pastram in limitele drumului prestabilit de… lume, nu am reusit sa ne bucuram de calatorie, nici macar sa fim multumiti, fiind prea incordati, prea in control. Am batut pasul pe loc, de frica sa nu gresim directia si… borna. Am ramas intepeniti in intrebarea „o fi bine sa aleg asta, oare nu gresesc?”. Si intepeniti, de fapt, in propriul corp care nu mai poate fi auzit de atata zgomot in cap. In propriul labirint, capituland obositi in fata dificultatii si incalcelii lui, intre peretii sai construiti din ganduri, judecati si definitii, asteptand un nou gand care sa ne scoata de acolo. Gand care nu mai vine la noi, ci se aseaza ca o stavila intre noi si viata. Caci parca nici viata nu ne primeste in ea, asta e sentimentul pe care-l avem in captivitatea cautarii „drumului bun si corect” si in nesiguranta anestezianta si frica paralizanta de a nu gresi.

Cum ar fi stat lucrurile, daca am fi stiut ca nu exista greseala si ca aceasta nu e nimic altceva decat o borna (limita) care ne (con)strange viata in asa masura, incat uitam complet cine suntem si de ce am ales viata aici? Cum ar sta lucrurile, daca am sti ca acest drum prestabilit e o minciuna, iar bornele nici macar nu exista, pentru ca nimeni, de fapt, nu le-a intalnit cu adevarat?

Spun ca nu le-a intalnit, pentru ca, ori de cate ori vedem ceva corect in alegerea noastra, putem vedea la fel de bine si ceva gresit acolo. La fel, ori de cate ori credem ca suntem in sensul gresit, putem vedea si ceva corect acolo.

Daca asa stau lucrurile, inseamna ca fie ambele borne se afla si la un capat si la celalalt al drumului imaginar din mintea noastra, fie nu exista deloc, nici una, nici alta.

Totul e si corect, si gresit. Sau nimic nu e corect si nimic nu e gresit.

In spatiul acesta, dispare limitarea, dispar granitele si fricile. Se deschide in fata noastra un spatiu nelimitat de posibilitati in care sa fim ce alegem in fiecare moment. Si sa cream prin alegere. Sa desenam un drum ales si nu unul fix, acelasi pentru majoritatea. Sa fim in experienta si nu in grafic. In libertate si nu in retete si „trebuie”.

Abia cand omul descopera ca are libertatea de alege orice si experimenteaza experienta, incepe sa traiasca si sa vada cum creeaza din alegere si ce posibilitati are in fiecare moment la dispozitie. Abia atunci se descopera, in fiecare alegere, nici corecta nici gresita, ci doar a lui, cu ceea ce creeaza prin ea. Abia cand renunta la bornele de convingeri, iese din cusca trecutului recreat de atatea ori, dincolo de bine si rau, corect si gresit, si creeaza cu adevarat. In prezent, constient, din fiinta infinita care este.

Acolo, afară, dincolo de ce e bine şi dincolo de ce e rău există un câmp imens. Ne vom întâlni acolo. (Rumi)

Sursa:http://www.astrocafe.ro/articole/articole-20/articol-totul_e_corect_si_gresit_sau_nimic_nu_e_corect_si_nimic_nu_e_gresit-4523

Comments are closed.